Marius Todeancă - Partenerul clientilor nostri

Cabinetul de avocat - Marius TODEANCĂ are experienta practica de consultanta juridica penala, comerciala si civila, cat si de reprezentare a clientilor la instantele de judecata din Iasi si din tara.

Petrecem timp cu fiecare client in parte tocmai pentru a raspunde eficient solicitarilor dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea: de consultanta, asistenta sau reprezentare juridica. Va prezentam toate variantele posibile, atat in calitate de consultant-avocat, confident cat si de sfatuitor, insa dumneavoastra sunteti cel care va decide raportat la informatiile furnizate.

Ne-am propus dezvoltarea continua a cabinetului cu o echipa de profesionisti dedicati clientilor, prioritatea nostra fiind aceea de a oferi clientilor nostri servicii juridice de cea mai buna calitate profesionala. Va stam cu drag la dispozitie chiar si pentru un simplu sfat!

Contactati-ne cu incredere!

Starea de necesitate

Art. 20 Starea de necesitate
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s‐ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Art. 45 Starea de necesitate
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate.
(2) Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericoliminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.
(3) Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi‐a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s‐ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

 diferențe = înlocuirea unor termeni ( pericol iminent cu pericol imediat, interes obștesc cu interes general etc )

Art. 45 alin 3 C.p ( excesul de acțiune salvatoare sau excesul în materie de stare de necesitate ) a devenit ( într‐o formulare pozitivă ) o cauză de neimputabilitate ( vezi art. 26 alin. 2 NCp)
Se menține în domeniul cauzei justificative, ca și în reglementarea actuală, ipoteza în care urmarea produsă de acțiunea de salvare depășește, fără să fie vădit, urmarea ce s‐ar fi produs în absența intervenției . Este vorba de art. 45 alin. 3 C.p devenit art. 20 alin. 2 teza finală NCp. În ciuda criticilor aduse de doctrină și care au precizat inconvenientele ( caracterul cvasi‐inconciliabil cu fundamentul stării de necesitate și lipsa unei protecții adecvate pentru terțul care suportă consecințele faptei comise în stare de necesitate ) unei asemenea opțiuni ( F. Streteanu, op. cit. p.524,525 ), este perpetuat caracterul de cauză justificativă al excesului de apărare care nu produce vădit urmări mai grave.
Prin urmare, nu sunt modificate condițiile de existență ale stării de necesitate, nici efectele acesteia, ci întinderea acestor efecte și la nivelul participanților( extindere care operează prin conferirea caracterului de cauză justificativă și care a înlocuit caracterul de cauză care înlătură vinovăția ). Această diferență va fi determinantă în identificarea legii penale mai favorabile, atunci când va fi vorba de participanți.

Efecte ( a se vedea supra, articolul 18 NCp ). Este înlăturată aplicarea unei sancțiuni sau a oricărei alte măsuri cu caracter penal. Nu este înlăturată răspunderea civilă în măsura în care se creează un prejudiciu unui terț care nu are nicio legătură cu pericolul. Cel obligat la despăgubiri va fi cel în favoarea căruia s‐a intervenit( fie că el însuși a desfășurat activitatea de salvare, fie că aceasta a fost desfășurată de un terț ).

Legitima aparare

Legitima aparare. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968 Noul Cod penal Codul penal de la 1968 Observatii PICCJ

Art. 19 Legitima aparare

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitima aparare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într‐o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.

Art. 44 Legitima apărare
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, SSîndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
(21) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într‐o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.


diferenţă = alineatul 1 care valorifică normativ caracterul de cauză justificativă al legitimei apărări; o faptă justificată este o faptă care, deşi tipică, nu îndeplineşte o altă trăsătură esenţială a infracţiunii, aceea de a fi antijuridică/ o faptă justificată nu este infracţiune.

diferenţă = eliminarea enumerării care circumscrie sfera valorilor care fac obiectul atacului ( îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc) ceea ce conduce la înlăturarea unui aspect de redundanţă conținut de Cp ( enumerarea se regăsește, prin repetare, în sfera valorilor care sunt puse în pericol grav);

diferenţă = eliminarea caracterului grav al pericolului,
În noile condiţii, raportul dintre gravitatea pericolului generat de atac şi acţiunile întreprinse pentru înlăturarea lui vor fi analizate din perspectiva proporţionalităţii dintre atac şi apărare. Înlăturarea caracterului grav al pericolului generat de atac lărgeşte sfera de incidenţă a legitimei apărări, motiv pentru care poate constitui o lege penală mai favorabilă. Potrivit NCp, nu va mai fi verificată condiţia ca atacul să fi pus în pericol grav persona şi drepturile acesteia, precum şi condiţia proporţionalităţii apărării, ci analiza va purta, exclusiv, asupra condiţiei proporţionalităţii.

diferenţă = la nivelul legitimei apărări prezumate, respectiv al spaţiilor vizate de aceasta
▪Astfel, spaţiile vizate de prezumţia de legitimă apărare nu mai prevăd şi locul delimitat prin semne de marcare, limitându‐se la locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. S‐a revenit la formularea pe care art. 44 alin. 21 C.p o avusese iniţial, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005. Sfera de incidenţă a prezumţiei, prin noua reglementare care înlătură locul delimitat prin semne de marcare şi care impune condiţia ca locul împrejmuit să fie legat de un domiciliu, se restrânge. Din această perspectivă, legea veche va constitui legea penală mai favorabilă. Conţinutul noii reglementări, în ceea ce priveşte spaţiile vizate de prezumţie, este identic cu cel al infracţiunii de violare de domiciliu ( a se vedea art. 224 NCp ). Totodată, valorifică şi criticile aduse de doctrină referitoare la consecinţele absurde pe care aplicarea fostei reglementări le‐ar fi putut produce, având în vedere că nu instituia condiţia legăturii de/cu un domiciliu a locului împrejmuit sau delimitat.
▪ S‐a precizat caracterul nelegal al modalităţilor de pătrundere; precizarea nu părea necesară având în vedere că exista deja precizat caracterului fără drept al pătrunderii. Altfel spus, câtă vreme pătrunderea este fără drept şi modalităţile de realizare a pătrunderii se vor contamina de acest caracter, vor fi şi ele fără drept, adică nelegale (ne aflăm în ipoteza unei clauze de analogie cu caracter omogen). În condiţiile în care nelegal şi fără drept sunt sinonime, textul poate părea redundant, poate crea dificultăţi de aplicare; probabil însă că legiuitorul a dorit să întărească, să facă evidentă existența clauzei de analogie cu caracter omogen, ipoteză în care nu există o analogie contrară principiului legalității ( F. Streteanu, op. cit. p.50,51). Sintagma ″alte asemenea modalități nelegale″ vine să înlocuiască sintagma ″alte asemenea mijloace″.
▪S‐a adăugat la enumerarea exemplificativă a modalităţilor de pătrundere şi cea efectuată în timpul nopţii; pentru identificarea nopţii vor fi aplicabile criteriile deja instituite de doctrină şi consacrate de practică, respectiv caracterul concret al lăsării întunericului, iar nu cel astronomic al răsăritului şi apusului. Potrivit textului , pare că este suficientă pătrunderea fără drept în timpul nopţii, nefiind necesar să fie şi săvârşită prin modalităţi violente, viclene ori care implică efracţia; concluzia pare justificată, tot de analiza gramaticală. Astfel, potrivit modului de redactare a textului, în timpul nopţii este o caracteristică a pătrunderii, aşa cum sunt şi violenţa, viclenia, efracţia.

diferenţă =actuala reglementare nu mai tratează în cadrul legitimei apărări aşa ‐ numitul exces justificat de legitimă apărare prev. de art. 44 alin. 3 C.p. care devine, cf.NC.p o cauză care înlătură vinovăţia. ( a se vedea art. 26 NCp ).

Efecte. O faptă comisă în legitimă apărare nu atrage aplicarea unei sancțiuni sau a altei măsuri cu caracter penal; este înlăturată și răspunderea civilă pentru prejudiciul suferit de atacator ( F. Streteanu, op. cit. p.496 ). În ipoteza lezării bunurilor unei terțe persoane trebuie făcută distincția după cum acestea au fost folosite de atacator ca instrumente pentru atac sau nu. În primul caz, lezarea unor asemenea bunuri este justificată de legitima apărare, pe când în cel de al doilea caz, justificarea s‐ar întemeia pe starea de necesitate ( ibidem, p. 497, T. Pop, Drept penal comparat, op. cit., p. 526 ).

Decizie favorabila a CJUE in cazul BCR Leasing vs. ANAF

Curtea de Justitie a Uniunii Europene – CJUE – a confirmat azi interpretarea avocatilor D&B David si Baias si a consultantilor PwC, in cazul BCR Leasing vs. ANAF, retinand ca, in lumina dreptului european, societatile de leasing care sunt in imposibilitatea de a recupera de la utilizatori bunurile care fac obiectul unui contract de leasing […]

Decizie favorabila a CJUE in cazul BCR Leasing vs. ANAF publicat pe CFNET – Finante Fiscal Conta.


CodFiscal.net

Cauzele Justificative. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Cauzele Justificative. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Art. 18 Dispoziţii generale

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele justificative prevăzute de lege.

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.

Codul penal de la 1968

Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Art. 17 Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune

Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune când:

a) exista o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;

Trasaturile Esentiale Ale Infractiunii. Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Trasaturile Esentiale Ale Infractiunii

Infracțiunea. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Trasaturile Esentiale Ale Infractiunii

(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit‐o.

(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Codul penal de la 1968

Art. 17

Trasaturile Esentiale Ale Infractiunii

Extradarea. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Extradarea. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Extradarea

Art. 14. (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.

Imunitatea de jurisdictie. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Imunitatea de jurisdictie. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Imunitatea de jurisdictie

Art. 13. ‐ Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

Codul penal de la 1968

Legea penala tratatele internationale. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Legea penala tratatele internationale. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Art. 12. ‐ Dispoziţiile art. 8‐11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr‐un tratat internaţional la care România este parte.

Codul penal de la 1968

Legea penala si convenţiile internationale

Art. 7. ‐ Dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr‐o convenţie internaţională.

Observatii PICCJ

ca și în reglementarea actuală, principiile aplicării în spațiu a legii penale au caracter subsidiar în raport cu convențiile / tratatele internaționale la care România este parte.

dacă reglementarea actuală stabilea acest caracter subsidiar principiilor realității și universalității, NCp face trimitere și la teritorialitatea și personalitatea legii penale

Cauti un Avocat? Suna acum la 0745-034.638 sau intra pe pagina Avocat Iasi!

Universalitatea legii penale. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Universalitatea legii penale. Comparatie Noul Cod penal si Codul penal de la 1968

Noul Cod penal

Universalitatea legii penale

Art. 11. (1) Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri: