Actiunea civila. Clasificarea actiunilor civile

Ansamblu mijloacelor procesuale prin care în cadrul procesului civil se asigură protecţia dreptului subiectiv prin recunoaşterea sau realizarea lui (în cazul în care este contestat) sau a unor situaţii juridice ocrotite de lege.

Fie că acţiunea este privită în sens obiecti, ca mijloc de apărare al dreptului subiectiv civil, fie că este privită în sens subiectiv ca drept subiectiv procesual al titularului dreptului de a urmării realizarea lui trebuie reţinut că:

- Acţiunea trebuie concepută în legătură cu protecţia dreptului subiectiv civil, de care însă este distinctă şi în legătură cu anumite interese ocrotite de lege.

- Acţiunea cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale prevăzute de legea de procedură.

- Acţiunea este uniformă adică cuprinde aceleaşi mijloace procesuale indiferent de dreptul care se valorifică.

În momentul în care titularul dreptului subiectiv sau al interesului ocrotit de lege apelează la acţiune, ea se individualizează şi devine proces

Clasificarea acțiunilor civile

În funcţie de scopul material urmărit de reclamant avem acţiuni în:

- realizare de drepturi;

- constatare de drepturi;

- constituire de drepturi;

Actiunea civila. Clasificarea actiunilor civile

1. Realizare de drepturi – mai sunt: - în adjudecare, în condamnare, în executare.

Acele acţiuni prin care reclamantul care se pretinde titularul unui drept subiectiv civil solicită instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Hotărârile pronunţate în aceste acţiuni constituie titluri executorii. Aceste acţiuni sunt cele mai frecvente şi sunt reglementate în art. 109 Cod procedură civilă.

2. Constatare de drepturi – numite şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare.

Sunt cale acţiuni prin care reclamantul solicită instanţei să constate numai existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului – sunt reglementate în art. 111 Cod procedură civilă.

Hotărârile pronunţate în aceste acţiuni nu constituie titlu executoriu(excepţie cheltuielile de judecată).

Judecata se face după procedura contencioasă.

Acţiunea în contestare are un caracter subsidiar ia nefiind admisibilă dacă există posibilitatea unei acţiuni în realizarea dreptului.

Pentru introducerea ei este necesară constatarea  existenţei interesului se clasifică în:

- acţiuni pozitive – constă existenţa unui raport juridic;

- acţiuni negative – constată inexistenta unui raport juridic;

- declaratorii – prin care se cere instanţei să constate existenţa sau inexistenţa unui raport juridic.

- Interogatorii – cele prin care titularul dreptului în mod preventv cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual să-i conteste dreptul pentru a răspunde dacă recunoaşte sau nu dreptul său.

- Provocatorii - cele prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care prin atitudinea sa sau actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său.

3. Constituire de drepturi – acţiunea în transformare – acţiunea prin care reclamantul solicită aplicarea legii la anumite fapte şi date pe care le invocă pentru a deduce consecinţele ce se impun în vederea creerii unei situaţii juridice noi.

Aceste acţiuni tind la schimbarea sau desfinţarea unor raporturi juridice vechi şi la crearea unor raporturi juridice noi.

Hotărârile pronunţate produc efecte numai pentru viitor.

În funcţie de natura drepturilor care se valorifică prin acţiune: personale; reale; mixte;

Această clasificare vizează numai acţiuni prin care se valorifică un drept de creanţă, rămânând în afară acţiunea care vizează starea şi capacitatea persoanelor.

Afla mai multe despre activitatea noastra accesand pagina Avocat drept civil.