Circumstanțele agravante - Update

Conform art.77 Cod Penal, următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

• Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; se aplică atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice.
• Săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
• Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri; se aplică atât persoanelor fizice, cât şi juridice.
• Săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; nu contează vârsta minorului şi nici dacă răspunde penal;
• Săvârșirea infracțiunii profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori altor cauze; făptuitorul trebuie să fi cunoscut starea vădită de vulnerabilitate a victimei
• Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;
• Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență; făptuitorul trebuie să cunoască starea şi să profite de aceasta.
• Săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vărstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.

Toate circumstanțele agravante sunt legale.

Circumstantele agravante

1. Circumstanţele agravante legale

Sunt prevăzute expres în art. 75 alin. 1 C.pen.:

a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună

Această circumstanţă agravantă este realizată indiferent dacă toate trei persoanelesunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contribuţia acestora la săvârşireainfracţiunii şi indiferent dacă toţi răspund penal. Ceea ce interesează este ca toţiparticipanţii să fi acţionat concomitent.

Agravanta nu se aplică atunci când în conţinutul agravat al infracţiunii intră caelement circumstanţial săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună(furtulcalificat comis de două sau mai multe persoane, art. 209, alin. 1, lit. a) C.pen.).

b) săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode ori mijloace care prezintă pericol public.

În cadrul acestei lit.b) sunt reglementate, în fapt, 3 circumstanţe agravante legale distincte,motiv pentru care le vom analiza pe fiecare în parte, separat.

1. săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime

Presupune o ferocitate din partea infractorului, o sălbăticie în comiterea faptei, prin carese cauzează victimei suferinţe inutile pe o perioadă îndelungată de timp. Această faptătrebuie, prin natura ei, să cauzeze un sentiment de oroare victimei şi altor persoane.

Săvârşirea infracţiunii prin cruzimi este prevăzută şi ca element circumstanţial al omorului deosebit de grav(art. 176, alin. 1, lit. a) C.pen.).

2. săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei

Intră aici orice acţiune violentă comisă asupra membrilor familiei. Prin membru al familiei se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.

3. săvârşirea faptei prin metode ori mijloace care prezintă pericol public.

Sunt cuprinse aici orice mijloace de comitere care prezintă o potenţialitate de pericol mai mare decât cea pe care o implică comiterea faptei. Este suficient ca prin metodele sau mijloacele folosite să se producă acest pericol, nefiind necesar să se fi produs şi urmarea potenţială.

Când o astfel de împrejurare este prevăzută şi ca element circumstanţial al unei infracţiuni calificate nu se valorifică decât ca element circumstanţial.

c) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă acesta a comis fapta împreună cu un minor.

Această circumstanţă se aplică doar în cazul pluralităţii ocazionale (participaţiei) şi nu se aplică în cazul pluralităţii naturale sau pluralităţii constituite.

Pentru reţinerea circumstanţei nu este necesar ca minorul să răspundă penal, fiind suficient ca el să participe la comiterea infracţiunii. De asemenea, se va reţine această circumstanţă şi dacă minorul este cel care l-a introdus în câmpul infracţional pe major.

În cazul în care majorul nu cunoaşte vârsta minorului nu se reţine circumstanţa agravantă deoarece majorul este într-o eroare de fapt.

c1) săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA

Această circumstanţă a fost introdusă de Legea nr.278/2006, pentru reţinerea agravantei fiind necesar să se stabilească că infracţiunea a fost săvârşită în temeiul criteriilor discriminatorii enumerate expres.

d) săvârşirea infracţiunii din motive josnice.

Sunt considerate motive josnice: invidia, răutatea, gelozia, răzbunarea etc. Există şi în cazul acestei modalităţi de săvârşire a infracţiunii o circumstanţă agravantă specială: omorul calificat comis în interes material(art. 175, alin.1, lit. b) C.pen.).

e) săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei(beţie preordinată).

Pentru reţinerea circumstanţei făptuitorul trebuie să comită fapta în stare de beţie completă sau incompletă pe care şi-a provocat-o el în ideea că aceasta l-ar fi ajutat să comită fapta.

f) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia

În acest caz nu este necesar ca starea de necesitate să fie instituită de Guvern, fiind suficient ca ea să existe. Ca circumstanţă agravantă specială avem aici furtul calificat în timpul unei calamităţi(art. 209, alin. 1, lit. h) C.pen.).

Circumstantele agravante

2. Circumstanţele agravante judiciare

Sunt acele împrejurări care conferă faptei un caracter agravant fără ca ele să fie prevăzute de legea penală. Rămâne la latitudinea instanţei să aprecieze existenţa unor astfel de circumstanţe.

Sunt considerate în doctrina penală circumstanţe agravante judiciare: beţia voluntară, comiterea unui furt de către un poliţist, tâlhăria comisă de cel care efectuează serviciul de pază etc.

Instanţa poate reţine ca circumstanţe agravante împrejurări ce privesc modul de săvârşire a infracţiunii, mijloacele folosite.prilejuită de o calamitate.

Efectele circumstanțelor agravante

În cazul în care instanţa a reţinut cel puţin o circumstanţă agravantă legală saujudiciară, aceasta poate, în mod facultativ, să aplice o pedeapsă până la maximul special.

Dacă acesta este neîndestulător mai poate adăuga un spor de până la 5 ani în cazulpedepsei închisorii şi de până la o treime din maximul special în cazul amenzii(art.78alin.1 C.pen., modificat de Legea nr.278/2006). În cazul pedepsei închisorii sporul de 5ani nu poate depăşi o treime din maximul special.

Circumstanţele agravante nu au efect asupra pedepsei detenţiunii pe viaţă. Deasemenea ele nu au ca efect înlocuirea pedepselor prevăzute de lege şi nu au efect asuprapedepselor complementare.

Potrivit art.78 alin.2 C.pen., nou introdus de Legea nr.278/2006, „în cazul în careexistă circumstanţe agravante, persoanei juridice i se aplică amenda care poate fi sporităpână la maximul special, prevăzut în art. 711 alin. 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu esteîndestulător se poate adăuga un spor de până la o pătrime din acel maxim”.

Afla mai multe despre activitatea noastra in domeniul penal accesand pagina Avocat drept penal .