Competența teritorială

Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripție se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanța cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanța, după caz.

Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

În situația în care persoana juridică nu are un sediu cunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reprezentanța acesteia, iar dacă nu are nici reprezentanță cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul îşi are domciliul, sediul, reşedința ori reprezentanța.

Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entității respective.

Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în fața primei instanţe.

În afară de instanţele prevăzute mai sunt competente:

• instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;
• instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreținere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii; nu intră sub incidența acestei prevederi cererile prin care debitorul obligației de întreținere pretinde reducerea sau sistarea pensiei de întreținere.
• instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;
• instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului;
• instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;
• instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;
• instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
• instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor; ambele ipoteze au în vedere cereile cu obiectul arătat în care consumatorul are calitatea de reclamant.
• instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Dacă fapta ilicită a fost săvârşită sau prejudiciul s-a produs în circumscripțiile teritoriale ale mai multor instanțe, toate aceste instanțe, împreună cu cea de la domiciliu sau sediul pârâtului, sunt deopotrivă competente.

Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanța în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială își are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripție teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.

În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripția căreia se află:

• domiciliul sau sediul asiguratului;
• bunurile asigurate;
• locul unde s-a produs riscul asigurat.

Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de nașterea dreptului la despăgubire.

În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Dispoziţiile nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.

Sub sancțiunea consderării clauziei ca nescrisă, o convenție între părți asupra despăgubirilor nu poate fi făcută mai înainte de naşterea dreptului la despăgubire, respectiv înainte de producerea riscului asigurat.

Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţadomiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

Dispoziţiile se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grănițuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:

• cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
• cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
• cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

Cererile formulate care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de compețenta exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competența exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

Regula este aplicabilă oricărei forme de societate; cererile avute în vedere sunt cele care se referă la existența societății sau la ansamblul operațiunilor sale, intersând raporturile între asociați ori între aceştia şi societate.

Cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

Cererile formulate de către administratorul sau lichidatorul judiciar împotriva unor terți pot intra în sfera de aplicare a normei de competență exclusivă doar dacă îşi au cauza în insolvență sau concordatul preventiv.

Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Regula este aplicabilă tuturor cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator,  decurgând dintr-un raport juridic încheiat de primul în execițiul actvității sale profesionale, iar de al doilea, într-un scop exterior activităților sale profesionale.