Obligația de predare a lucrului vândut

Obligația de predare a lucrului vândut

Obligațiile vânzătorului

Predarea lucrului vândut înseamnă punerea efectivă a  bunului vândut la dispoziția cumpărătorului.

Lucrul vândut se predă împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei. Astfel, obligația de a preda bunul se întinde şi la accesorile sale precum şi la tot ce este destinat folosinței sale perpetue.

Vânzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la proprietatea sau folosința bunului.

În cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligația de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenție.

Dacă nu s-a convenit altfel, fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului din ziua dobândirii proprietății.

Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispoziția cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului.

Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment.

Locul predării bunului este locul unde se află bunul în momentul încheierii contractului.

În cazul în care, la momentul încheierii contractului, lucrul vândut nu poate fi localizat, predarea trebuie să se facă potrivit regulilor generale, la domiciliul debitorului-vânzător.

Predarea lucrului vândut se face la momentul încheierii contractului sau la termenul convenit de părți.

În lipsa unui termen, cumpărătorul poate cere predarea bunului de îndată ce prețul este plătit.

Cumpărătorul are obligația ca imediat după preluare să verifice starea bunului.

Dacă, în urma verificării, se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării,  se prezumă că predarea lucrului a fost conformă.

Dacă, cu ocazia verificării, cumpărătorul contestă calitatea sau starea bunului pe care vânzătorul i l-a pus la dispoziție, preşedintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru executarea obligației de predare, la cererea oricăreia din părți, va desemna de îndată un expert în vederea contestării.

Instanța poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.

Cheltuielile de predare a bunului vândut, respectiv cântărirea, numărarea, măsurarea sunt de asemenea în sarcina vânzătorului, iar cele de ridicare a lucrului de la locul predării sunt în sarcina cumpărătorului.

În caz de neexecutare totală sau parțială a obligației de predare datorată culpei vânzătorului, cumpărătorul are de ales între 3 posibilități. Astfel, cumpărătorul poate invoca excepția de neexecutare, în sensul că poate să refuze executarea propriei obligații de plată a prețului deoarece nu a fost predat lucrul.

Cumpărătoul poate cere executarea în natură a contractului. Potrivit art. 1527, alin.1) Cod Civil, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului când executarea în natură este imposibilă.

Dreptul cumpărătorului la executarea în natură a obligației de predare cuprinde şi dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.

Cumpărătorul nu poate cere atât executarea  în natură a obligației principale, cât şi plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stablit.

Cumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării, dacă nu poate cere executarea silită , precum şi daunele-interese care i se cuvin.

Cumpărătorul are dreptul şi la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care vânzătorul i l-a cauzat şi care este consecința directă şi necesară a neexecutării fără justificare au culpabile a obligației.

Vânzătorul beneficiază de un drept de ipotecă legală asupra bunului imobil vândut pentru prețul datorat.

Dacă obligația de plată a prețului este afectată de un termen şi, după vânzare, cumpărătorul a devenit insolvabil, ori garanțiile acordate vânzătorului s-au diminuat, vânzătorul poate suspenda executarea obligației de predare cât timp cumpărătorul nu acordă garanții îndestulătoare că va plăti prețul la termenul stablit.

Atunci când se vinde un imobil determinat, fără indicarea suprafeței, pentru un preț total, nici cumpărătorul nici vânzătorul nu pot cere rezoluțiunea ori modificarea prețului pe motiv că suprafața este mai mică ori mai mare decât au crezut.

Atunci când se vinde  cu un anumit preț pe unitatea de măsură o anumită suprafață dintr-un teren mai mare a cărei întindere şi amplasare nu este determinată, cumpărătorul poate cere strămutarea proprietății numai după măsurarea şi delimitarea suprafeței vândute.

Dacă vânzarea unui imobil cu indicarea suprafeței şi a prețului pe unitatea de măsură, suprafața reală este mai mică decât cea indicată în contract, cumpărătorul poate cere vânzătorului să îi dea suprafața convenită.

Termenul de intentare a acțiunii vânzătorului pentru suplimentul de preț ori a cumpărătorului pentru reducerea prețului sau pentru rezoluțiunea contractului, este de un an şi curge de la momentul încheierii contractului.

Face excepție cazul în care părțile au fixat o dată pentru măsurarea imobilului, în care termenul de 1 an cuge de la data respectivă.