Principiile și regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat

Principiile si regulile fundamentale pentru exercitarea profesiei de avocat

Când facem referire la principiile care guvernează exercitarea profesiei de avocat, vorbim în principal de 5 principii expres recunoscute de lege și anume: principiul legalității, al libertății, principiul independenței, autonomiei și descentralizării și principiul păstrării secretului profesional.

Mai pot fi reținute de asemenea ca principii: monopolul avocaților asupra activităților specifice profesiei, principiul confraternității și respectului reciproc, principiul demnității și onoarea profesiei de avocat, principiul conform căruia avocatul îndeplinește atât o funcție de ordin public, cât și o funcție de ordin privat, exercitarea profesiei cu bună-credință și principiul confidențialității.

Principiul legalității prevede exercitarea profesiei de avocat numai de către avocații înscriși în cadrul U.N.B.R. Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. este interzisă, actele de constituire și înregistrare fiind nule de drept. În baza acestui principiu, vor fi exercitate doar activitățile avocațiale prevăzute de lege. Nu trebuie uitat faptul că avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale clienților săi, fiind dator să îi ofere acestuia sfaturi juridice corespunzătoare legii și să acționeze numai în limitele acesteia, ale Statutului și ale Codului Deontologic, potrivit crezului său profesional.

Principiul libertății. Libertatea și independența avocatului sunt garantate prin lege. Când ne referim la libertatea avocatului, avem în vedere libertatea de exprimare, de conștiință, posibilitatea oricărui justițiabil de a-și alege singur avocatul, libertate în încheierea contractului de asistență juridică între avocat și client, libertatea de a angaja cauze și de a oferi consultații juridice pe cuprinsul întregii țări. Acest principiu a fost recunoscut de Curtea Constituțională drept un principiu fundamental. De asemenea, în baza acestuia, avocatul poate alege să își schimbe opțiunea privind forma de exercitare a profesiei.

Principiul independenței. În raport cu exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, Statutului și Codului Deontologic. Independența organizării profesiei de avocat se concretizează atât la nivelul baroului ca formă de organizare a profesiei, cât și la nivelul societăților civile profesionale și cabinetelor individuale. Independența avocatului de manifestă în raport cu profesia, cu instanța, clienți, colegi, dar și ca independență materială.
În conformitate cu art.2.1 din Codul Deontologic, sfatul dat de avocat clientului său nu are nici o valoare dacă a fost dat din complezență, interes personal sau sub efectul unei presiuni.
Avocatul nu poate fi supus niciunei restricții, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităților sau instituțiilor publice ori a altor persoane fizice sau juridice, după cum se statuează în art.7, alin.3) din Statut. Conform următorului alineat al aceluiași articol, independența avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său.
Titularii cabinetelor individuale sunt liberi și independenți în luarea deciziei de a-și asocia cabinetele sau de a-și grupa cabinetele.
În conformitate cu art.109, alin.3) din Statut, constituie atingeri ale independenței avocatului existența unui interes propriu ori al persoanelor apropiate în cauza ce i-a fost încredințată, prestarea de activități în scopul de a se face plăcut clienților, magistraților sau publicului, prestarea de activități avocațiale din simplă complezență și existanța oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.
Avocatul are obligația de a participa la ședințele convocate de Consiliul baroului, la activitățile profesionale și la ședințele organelor de conducere din care fac parte; absența repetată și în mod nejustificat constituie abatere disciplinară. (art.43 din Lege)
Avocatul este obligat să țină evidențele cerute de Lege și de Statut cu privire la cauzele în care s-a angajat și să achite cu regularitate și la timp taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului baroului și a fondului Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor. (art.44, alin.1) )
Avocatul are obligația de a acorda asitență juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou, potrivit art.41 din Lege.
În ceea ce privește independența avocatului în raport cu instanța și magistrații, acesta trebuie să respecte normale deontologice aplicabile în jurisdincția din care face parte, precum arată art.4.1 din Codul Deontologic. De asemenea, avocatul va da dovadă de respect și de curtoazie față de instanță, dar, în același timp, își va apăra clientul în mod conștiincios și fără teamă, fără a ține cont nici de propriile interese și nici de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare altă persoană. ( art.4.3 Codul Deontologic)
Avocatul este obligat să respecte solemnitatea ședinței de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorității, demnității și onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori reprezentanților acestora în proces.(art.39, alin2) din Lege).
Avocatul nu trebuie în nici un moment să furnizeze judecătorului, cu bună-știință, o informație falsă, ori vreo informație de natură să îl inducă în eroare.(art.4.4 din Codul Deontologic).
Independența materială a avocatului se reflectă în stabilirea onorariilor sale. Cu toate acestea, îi este interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, formele de exercitare sau de către avocați. (art.128, alin1) din Statut).

Principiul autonomiei și descentralizării. Potrivit art. 49 din Lege și art.4 din Statut, profesia de avocat are o organizare, funcționare și conducere autonomă, stabilită în condițiile Legii nr. 51/1995. Avocații sunt deplin separați din punct de vedere organizatoric atât de stat și de organele acestuia, cât și de alte profesii judiciare: magistrați, notari etc.

Principiul păstrării secretului profesional. Acest principiu ține de esența profesiei de avocat. Secretul profesional nu are o natură juridică contractuală, ci una legală, fiind de ordine publică. Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată. Acesta nu poate fi oblicat în nicio circumstanță și de către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici măcar de clientul său ori de altă autoritate sau persoană. O excepție de la această regulă o constituie cazul în care avocatul este urmărit penal sau disciplinar ori când există o contestație cu privire la onorariile convenite, exclusiv pentru necesități ce țin strict de apărarea sa.
Obligația de păstrare a secretului profesional nu împiedică avocatul să utilizele informațiile privitoare la un fost client, dar numai dacă acestea au devenit publice. Nerespectarea acestor condiții constituie abatere disciplinară gravă.
Obligația de a păstra secretul profesional este absolută și nelimitată în timp. Obligația se întinde asupra tuturor activităților avocatului, ale asociaților săi, ale avocaților colaboratori, a avocaților salarizați din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu ceilalți avocați.
Obligația de a păstra secretul profesional revine și persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei precum și salariaților săi. Avocatul este dator să le aducă la cunoștință această obligație.
Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială.
În relaţiile cu avocaţii înscrişi întrun barou dintrun stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat să respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
În relaţiile cu un avocat înscris întrun barou din afara Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure, înainte de a schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea confidenţialităţii corespondenţei şi, în caz contrar, să încheie un acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi sau între avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de caracterul confidenţial.
Sediul profesional şi celelalte spaţii în care avocatul îşi desfăşoară activitatea profesională trebuie să asigure păstrarea secretului profesional. Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele de orice tip, în orice formă şi pe orice suport, furnizate avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice şi în legătură cu care clientul a solicitat păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice documente redactate de avocat care conţin sau se fundamentează pe informaţiile ori datele furnizate de client în scopul acordării asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.
În scopul asigurării secretului profesional, avocatul păstrează lucrările numai la sediul profesional sau în spaţiile avizate în acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional poate fi situat şi în locuinţa avocatului.
Actele şi lucrările cu caracter profesional sunt inviolabile. Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligaţia să se opună percheziţionării domiciliului, a sediului profesional principal, secundar şi a biroului de lucru, precum şi percheziţiei corporale, cu privire la actele sau lucrările cu caracter profesional aflate în locurile susmenţionate ori asupra sa.
Avocatul este obligat să se opună şi ridicării înscrisurilor şi bunurilor constând în acte şi lucrări cu caracter profesional, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Lege. Avocatul are obligaţia ca, de îndată, să îl încunoştinţeze despre cele întâmplate pe decanul baroului.
Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului. În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, adminis¬traţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestui drept.

Principiul monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei. Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.
Astfel, ca urmare a unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. XXVII/2007 a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14 noiembrie 2007, curtea a decis că asitența juridică acordată în procesul penal unui suspect sau inculpat de către o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr.51/1995 modificată și completată prin Legea nr.255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor întocmit de baroul din care fac parte. Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou şi nu îşi poate exercita concomitent activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.
Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de Lege, exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi în tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepţia societăţii profesionale de avocaţi cu răspundere limitată.

Principiul confraternității și respectului reciproc. Confraternitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, spre interesul clientului şi pentru a evita atât procesele inutile cât şi orice comportament susceptibil să impieteze reputaţia profesiei. Totuşi, ea nu trebuie să pună niciodată în opoziţie interesele avocaţilor şi interesele clientului. Avocatul recunoaşte drept confrate pe orice avocat dintr-un alt stat membru şi manifestă faţă de acesta un comportament colegial şi loial.
Relaţiile dintre avocaţi sunt bazate pe încredere şi respect reciproc şi impun un comportament adecvat menţinerii reputaţiei profesiei. Avocatul nu poate comunica autorităţilor jurisdicţionale acte, note sau alte documente fără ca acestea să nu fi fost comunicate avocatului părţii adverse, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
Avocatul nu poate să divulge sau să supună instanţelor o propunere de soluţionare a cauzei făcută de partea adversă sau de către avocatul acesteia fără o autorizare expresă din partea avocatului părţii adverse. Avocatul nu trebuie în niciun moment să prezinte cu bună ştiinţă o informaţie falsă ori să inducă în eroare.
Avocatul nu poate nici să pretindă şi nici să accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui terţ un onorariu, un comision ori vreo altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un avocat. Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision şi nici vreo altă compensaţie în contrapartidă pentru că i-a fost procurat un caz. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi cazurile în care în raporturile de conlucrare profesională se practică onorarii retrocedate pentru încredinţarea parţială sau totală a unei cauze.
Avocaţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bunăcredinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale. Constituie concurenţă profesională neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea avocaţială. Este considerată ca fiind contrară uzanţelor cinstite utilizarea unor mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piaţă ori a afecta poziţia avocaţilor concurenţi pe piaţă.
Este interzisă concurenţa neloială săvârşită prin: racolarea de personal, respectiv oferta agresivă de angajare a avocaţilor asociaţi, colaboratori sau salarizaţi ori a altor angajaţi-cheie ai unui concurent; racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor persoane; divulgarea, achiziţionarea ori folosirea unei informaţii confidenţiale de către un avocat sau de către colaboratori ori angajaţi ai acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim şi întrun mod contrar uzanţelor cinstite; încheierea de contracte prin care un avocat asigură serviciile sale unui client în mod avantajos, fie pentru a concura cu ceilalţi avocaţi prin preţuri reduse, fie pentru a determina clientul să racoleze şi alţi clienţi pentru avocatul în cauză; comunicarea sau răspândirea în public de către un avocat de afirmaţii cu privire la firma sa ori activitatea acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie favorabilă în dauna unor concurenţi; comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un avocat de afirmaţii mincinoase relative la un concurent sau cu privire la serviciile acestuia, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al activităţii avocatului concurent; oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte avantaje asociatului, colaboratorului sau salariatului unui avocat pentru ca acesta să divulge informaţii confidenţiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela concurentului ori pentru a obţine alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui concurent; deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel avocat; concedierea sau atragerea unor asociaţi, colaboratori ori salariaţi ai unui avocat în scopul înfiinţării unei entităţi concurente care să capteze clienţii acelui avocat sau angajarea asociaţilor, colaboratorilor ori a salariaţilor unui avocat în scopul dezorganizării activităţii sale.
Săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială dintre cele expuse mai sus, precum şi săvârşirea în concurs a mai multor astfel de fapte constituie abatere disciplinară gravă pentru toţi avocaţii participanţi.
Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de art. 89 din Lege, săvârşirea următoarelor fapte de concurenţă neloială: folosirea fără drept a unei firme, denumiri, embleme sau mărci de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt avocat sau o altă formă asociativă de exercitare a profesiei; punerea în circulaţie de produse, servicii sau publicaţii cu conţinut juridic plagiat, care aduc atingere drepturilor titularului şi induc în eroare clientul asupra produsului ori serviciului furnizat; producerea în orice mod, punerea în circulaţie, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor servicii ori publicaţii purtând menţiuni false privind denumirea, firma, emblema sau marca unui avocat ori alte tipuri de proprietate intelectuală, în scopul de ai induce în eroare pe ceilalţi avocaţi şi pe clienţi.
Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de art. 89 alin. (1) lit. e) din Lege: încheierea între avocaţi de acorduri privind împărţirea pieţei serviciilor profesionale; participarea, în mod concertat, prin oferte trucate, la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte, pentru achiziţionarea de servicii profesionale avocaţiale; limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă şi a libertăţii exercitării concurenţei profesionale oneste între avocaţi.

Principiul demnității și onoarei profesiei de avocat. Este nedemn de a fi avocat: cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închi¬soare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sanc¬ţiune disciplinară; cel căruia i s a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.
Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe întreaga durată a exercitării acesteia. Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei va înfăţişa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condiţiile de încetare a exerciţiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitato în perioada de incompatibilitate. Avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li sa aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, prin care au fost declaraţi faliţi frauduloşi sau prin care au fost condamnaţi definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea profesiei.
Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit Legii.
Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum şi preşedintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească şi înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.
Decizia consiliului baroului poate fi atacată de preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestaţia şi va hotărî în condiţiile Legii.
Decizia consiliului baroului de încetare a calităţii de avocat este executorie. Despre încetarea calităţii de avocat baroul va face menţiunile corespunzătoare în tabloul avocaţilor.

Principiul potrivit cu care avocatul îndeplinește atât o funcție de ordin public, cât si una de ordin privat. Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat.
În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţia României, republicată, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat întrun termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.
Barourile asigură asistenţa judiciară: în cauzele penale în care apărarea este obligatorie potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală sau potrivit dispoziţiilor din legi speciale ori în orice altă situaţie în care organul judiciar consideră necesară desemnarea unui apărător din oficiu; în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile legii; la solicitarea organelor administraţiei publice locale.
În cazuri de excepţie, dacă persoana este lipsită de mijloace materiale, iar drepturile ei ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenţă judiciară gratuită.